„Calea spre deziluzie”, traducerea articolului „Heading for the disillusion” de Ad Schaerlaeckens

Calea spre deziluzie

 

Sunt acele zile în care mă întreb dacă este ceva în neregulă cu mine. Dar am descoperit că este mult mai interesant să mă întreb dacă colegii mei de club sunt ţicniţi. Chiar şi mai interesantă este întrebarea dacă voi, dragi cititori, nu aveţi nevoie cumva de un psihiatru.

 

Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este DA, putem spune că noi, crescătorii de porumbei, avem o problemă comună.

 

Am ajuns la această concluzie, în urma unui seminar.

 

Am mers la acel seminar cu oarece reţinere, deoarece ca membru al unui grup, dăm impresia că am fi cunoscători. Dar seminarul a fost în provincia Zeeland şi am o slăbiciune pentru oamenii de acolo, încă de când i-am întâlnit prima dată. Am crezut întotdeauna că au rămas aceeaşi fermieri grosolani cu cizme mari, îmbrăcaţi în albastru. Cât de mult m-am înşelat!
Prezenţă
În forum au fost prezenţi, printre alţii, crescătorul J, unul dintre cei mai controversaţi jucători din această parte a Marelui Zid şi crescătorul S, un simplu zburător de pui, al cărui mare defect este că spune mereu lucrurilor pe nume. Recent acesta a cauzat agitaţie, susţinând că putem uita de rezultate bune, dacă concurăm cu pui slab calitativ.

 

În mod normal, trei persoane sunt suficiente în forum, dar atunci când oamenii din Zeeland organizează ceva, ei vor să o facă la modul absolut.

 

Scena era plină. Erau acolo, de asemenea, un producător de  medicamente şi nu mai puţin de doi medici veterinari.

 

Cu o asemenea adunătură, dezastrul era garantat.

 

Plictisitor
Seminarul a început aşa cum încep majoritatea seminarelor: plictisitor.

 

Prima întrebare: Ar putea oare ca Uniunea Naţională (NPO) să facă ceva astfel încât porumbeii care se întorc acasă dintr-un concurs să nu se amestece cu cei care vin din alt concurs?

 

Deoarece ăsta ar fi motivul pierderilor masive.

 

Haideţi să fim serioşi! Sunt porumbeii aşa de proşti încât să zboare împreună cu alt stol care se intersectează cu ei?

 

În anii 60 şi 70 cerul era de zece ori mai plin de păsările care se întorceau de la concursuri. De ce nu exista această problemă şi atunci?

 

Crescătorul S m-a aprobat şi a spus că este o prostie.

 

„Aveţi nevoie de porumbei buni”, a spus acesta.

 

Crescătorii prezenţi nu au fost impresionaţi şi clar nu se aşteptau la acest subiect. Porumbeii lor sunt deja buni, nu-i aşa? Tot ce voiau era să afle cum îi pot face să zboare mai repede.

 

Din acel moment, atenţia le-a fost captată, în întregime, de către cei doi medici veterinari şi producătorul de medicamente. Ideile despre viruşi, bacterii, vitamine, antibiotice, dezinfectante au zburat prin sala imensă.

 

Veterinarii au fost atât de bombardaţi cu întrebări, până când au fost copleşiţi de duhul pe care ei înşişi l-au scos din sticlă.
DISTRIBUIȚI