Capitolul III

 

LITERE ȘI CIFRE

 

 

 

„Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă credem în magie, vom trăi o viaţă magică.”

 

– Anthony Robbins

 

 

 

În urmă cu câţiva ani, atunci când Mircea îşi construise noua casă şi se mutase împreună cu soţia în vecinătatea lui Ionel, fusese fascinat de porumbeii vecinului său:

 

–          Lumea columbofilă poate fi dezarmant de seducătoare, capacitatea porumbeilor de a ne magnetiza, transmiţându-ne energie pozitivă, ne poate cuceri cu totul făcându-ne să uităm de grijile şi problemele cotidiene, îi spusese Ionel. Odată ce porţile propriei tale inimi se deschid către această lume mirifică, cu greu mai poţi renunţa. Vei încerca să fii din ce în ce mai bun, vei face totul să-ţi îmbunătăţeşti rezultatele propriilor porumbei şi, în primul rând, pe tine însuşi.

 

Citind uimirea de pe faţa vecinului său, bărbatul de şaizeci de ani continuase:

 

–          Sportul columbofil este ca un puzzle, pe care încercăm să-l rezolvăm pentru imensa bucurie de moment, atunci când descoperim piesa potrivită. În acea clipă uităm de toate frustrările, nervii şi problemele, în acea clipă putem vibra la unison cu Universul. Ne simţim de parcă toată lumea este a noastră. Cine a trăit această stare cu greu o va putea uita. Va face totul pentru a o regăsi.

 

După câteva momente, în care a încercat să rumege spusele lui Ionel, tânărul l-a întrebat:

 

–          Îmi poţi explica noţiunile de bază din baza acestui sport? De ce trebuie să ţinem cont?

 

–          În primul rând trebuie să dispunem de porumbei buni, de calitate. Fără acestea nu are rost să pornim la drum. Doar dacă avem destul timp de pierdut. Însă elementul cheie este crescătorul de porumbei, columbofilul. El este cel care determină calitatea porumbeilor, printr-o schemă de împerecheri bine gândită a păsărilor, atent selecţionate din propria crescătorie sau din importuri inteligent făcute. Tot el este cel care are marea responsabilitate de a asigura sănătatea păsărilor. În primul rând prin construirea unei crescătorii adecvate şi menţinerea acesteia într-o stare perfectă de curăţenie, pentru a asigura un climat proprice păsărilor. Apoi, asigurând o hrană corespunzătoare la care se adaugă suplimente naturale, obligatorii în alimentaţia porumbeilor. Este tot datoria crescătorului să observe o eventuală stare de boală şi să administreze tratamentul corect, dar mai ales la timp, păsărilor. Dacă păsările angajate la concurs nu sunt perfect sănătoase, atunci ne minţim în primul rând pe noi înşine, deoarece nu ne putem da seama de adevăratul potenţial al unor astfel de păsări.

 

–          Bănuiesc că în timpul concursurilor păsările fiind supuse unor condiţii destul de dure se pot îmbolnăvi.

 

–          Ai intuit bine, Mircea! Atunci când un organism este supus stresului, energia acestuia se concentrează doar pe acest fapt, iar sistemul imunitar rămâne descoperit, putând ieşi la suprafaţă bolile ascunse. În sezon, porumbeii sunt supuşi periodic, la fiecare sfârşit de săptămână, unui stres continuu, stres care va duce la o dezactivare pe termen lung a funcţiilor de apărare, iar în cele din urmă porumbelul se va pierde.

 

–          Ce putem face pentru a întâmpina acest lucru?

 

–          Va trebui să recuperăm foarte bine păsările, la întoarcerea lor acasă. De asemenea, va trebui să le pregătim în concondanţă cu condiţiile de zbor ale următoarei etape. Pentru a putea aspira la rezultate bune, porumbelul nostru va trebui să atingă forma de top, iar această condiţie fizică se poate obţine doar dacă avem de-a face cu o pasăre sănătoasă, bine antrenată, recuperată şi pregătită corespunzător. În lipsa oricărei verigi a acestui lanţ, nu vom obţine decât deziluzie. În schimb, un porumbel care intră în formă va fi greu de oprit în drumul lui spre casă.