În ultimul secol, doctorul Stam a fost cel mai renumit medic veterinar specializat pe porumbei, din Olanda. Am colaborat foarte bine. El a fost, de asemenea, unul dintre puţinii medici veterninari care au concurat bine. Şi… a fost printre primii care au recunoscut importanţa sinergiei, în special în cazul ornitozei. Prin sinergie se înţelege administrarea concomitentă a mai multor antibiotice, care împreună au efect mult mai mare decât fiecare în parte. 1+1=3, în acest caz.
Pulberea lui “S & A” era foarte populară în acele vremuri. Era de fapt un amestec de Suanovil şi Aureomicină. Veterinarul din Anvers, Karel Vannoppen era împotriva acestor tratamente săptămânale cu antibiotice. Dar oare veterinarii nu gândesc diferit dintotdeauna?

Mai târziu
Atunci când îl sunam pe doctor de obicei începeam cu cuvintele: “Am o întrebare, domnule Stam”. Întotdeauna am spus “domnule”, deoarece era mai în vârstă, iar eu sunt mai de modă veche, prin felul meu. El mă întrerupea de fiecare dată, zicând: “Am crezut că A S este un om care poate oferi răspunsurile”.
Nici macar în anii în care rezultatele mele au fost fără precedent, nu eram un om care avea răspunsurile, dimpotrivă. Cu cât am evoluat, cu atât mai multe întrebări am avut în legătură cu acest sport. Am inceput chiar să nu mai am încredere în oamenii care aveau răspunsuri la toate întrebările.

Recunoaştere
Îmi amintesc două rezultate deosebite de la Barcelona. Doi crescători angajaseră doar două păsări, iar acestea au ajuns acasă împreună. De la o aşa de mare distanţă (950-1200 km) şi dintr-un aşa mare numeric (peste 30.000 de porumbei), poate fi vorba de o coincidenţă?
Au fost ei oare în aceeşi boxă, în maşina de transport şi au zburat împreună?
S-au recunoscut după lansare sau, mai târziu, în drum spre casă?
De meditat!

De necrezut
Îmi amintesc, de asemenea, acea etapă de pui, de la Bourges, cu mult timp în urmă. Poate americanul Mike Ganus îşi va aminti şi el.
Am înregistrat o pasăre foarte devreme, unii chiar au crezut atunci că acel porumbel va fi câştigătorul naţional.
Până când am auzit că un alt crescator, Harrie Kennis m-a bătut şi nu cu o pasăre, ci cu trei.
Trei păsări? Mi-a venit greu să cred. Când am descoperit mai târziu că mă bate cu 13 păsări, m-am liniştit. Acest lucru era imposibil într-o etapă naţională.
Aşa am crezut atunci, dar cât de mult m-am înşelat.
Kennes a câştigat întradevăr primele 13 locuri, în primele 14, din aproximativ 12.000 de păsări. Niciodată nu se mai întâmplase aşa ceva înainte.
Însuşi Harrie crede că boxa în care erau porumbeii săi s-a deschis mai târziu, la locul de lansare. Iar micul grup de porumbei avea aceeaşi destinaţie finală, deci au putut zbura puţin mai repede şi mai bine către casă.
Adevărat sau nu? Nu vom şti niciodată.

Citeste articolul in continuare…


Traducere: Marius Nicolae
Website: www.porumbeivoiajori-marius.blogspot.com